Explicatii despre rusine

ruşine

RUŞÍNE s.f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. ◊ Loc. adj. şi adv. Fără ruşine = fără jenă, cu obrăznicie. ◊ Expr. A muri de ruşine sau a-i plesni cuiva obrazul de ruşine, se spune când cineva se simte foarte ruşinat. N-ai (sau n-are) ruşine sau nu-ţi (sau nu-i, nu le etc.) e ruşine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simţ, obraznic, nesimţit, neruşinat. 2. Rezervă, modestie, reţinere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de ruşine sau a face cuiva ruşine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situaţie penibilă. 4. Motiv de a se simţi ruşinat; necinste, dezonoare, umilinţă. ◊ Expr. A păţi (o sau vreo) ruşine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) ruşine sau (e) mai mare ruşinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, ruşinos. A fi ruşinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se ruşinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om şi la animale. ◊ Compus: ruşinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic (Daucus carota şi silvestris). – Cf. lat. r o s e u s.

Sinonime: RUŞÍNE s. 1. v. jenă. 2. v. timiditate. 3. v. bună-cu-viinţă. 4. v. jignire. 5. înjosire, umilinţă. (Ce ~ a suportat!) 6. v. dezonoare. 7. batjocură, ocară, (înv. şi pop.) mascara, (înv.) necinste. (S-a făcut de ~.) 8. (BOT.) ruşinea-fetei (Daucus carota şi silvestris) = (reg.) buruiana-ruşinii, cinstea-femeilor, cinstea-fetei, morcov-de-câmp, morcov-sălbatic, pătrunjel-sălbatic, (prin Mold.) ruşinoasă.

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia