sâsâit
- ȘÂȘÂÍT, șâșâituri, s.n. Faptul de a șâșâi. – V. șâșâi.
- SÂSÂÍT1 s.n. Sâsâire. ♦ Sunetul caracteristic, asemănător cu un 's' prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâsca; sâsâitură; p. gener. orice sunet asemănător. – V. sâsâi.
- SÂSÂÍT2, -Ă, sâsâiți, -te, adj. (Despre oameni) Care sâsâie; (despre cuvinte) pronunțat defectuos prin deformarea unor sunete (mai ales prin deformarea sunetului 'ș', pronunțat ca 's'). ◊ (Adverbial) Vorbește sâsâit. – V. sâsâi.
- Sinonime: SÂSÂÍT adj. peltic, (Mold. și Transilv.) cepeleag, (Transilv. și Olt.) șișcav. (Om ~.)
- Sinonime: SÂSÂÍT s. sâsâială, sâsâitură. (Se aude un ~.)
- Ortografie: sâsâít s. n.
- Ortografie: șâșâít s. n., pl. șâșâíturi
Exemple pentru sâsâit
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia