sanț
- ȘANȚ, șanțuri, s.n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În evul mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze
- SÂNT, -Ă, sânți, -te, adj., s.m. și f. (Pop.) Sfânt. – Lat. sanctus.
- Sinonime: SÂNT s., adj. v. sfânt.
- Sinonime: SÂNT adj. v. bisericesc, ceresc, divin, dumne-zeiesc, religios.
- Sinonime: ȘANȚ s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăco-venie, minunăție, năstrușnicie, năzdră-vănie, poznă.
- Sinonime: ȘANȚ s. 1. (prin Mold. și Bucov.) hindichi.(A săpa un ~.) 2. v. tranșee.
- Ortografie: sânt adj. m., s. m., pl. sânți; f. sg. sântă, g.-d. art. sântei, pl. sânte
- Ortografie: șanț s. n., pl. șánțuri
Exemple pentru sanț
- Omul fricos totdeauna umblă cu gheața-n sân.
» mai multe citate despre san...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia