dictionar roman englez

sfârșit


  1. SFÂRȘÍT1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s.n.] – V. sfârși.
  2. SFÂRȘÍT2, -Ă, sfârșiți, -te, adj. 1. Care a fost dus până la capăt; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste măsură, cu puterile sleite. – V. sfârși.
  3. Sinonime: SFÂRȘÍT s. 1. v. terminare. 2. v. capăt. 3. v. în-cheiere. 4. încheiere, (înv.) istov. (După ul nunții.) 5. încetare, terminare, (înv. și reg.) spargere, spart. (După ul horei.) 6. (înv.) săvârșenie. (ul zilei.) 7. final, urmă. (A venit abia la ~.) 8. deznodământ, soartă. (ul bătăliei s-a decis.) 9. deznodământ, epilog, final, încheiere, (livr.) fine. (ul acțiunii unui roman.) 10. coadă, fine. (Poanta e plasată la ~.) 11. consumare, epuizare, isprăvire, sfârșire, terminare. (ul tuturor proviziilor.) 12. (fig.) apus. (A ajuns la ul vieții.) 13. v. moarte.
  4. Sinonime: SFÂRȘÍT adj. 1. v. isprăvit. 2. v. extenuat. 3. v. lihnit.
  5. Antonime: Sfârșit – început, introducere, nesfârșit
  6. Ortografie: sfârșít s. n., pl. sfârșíturi (și: sfârșíte în loc. pe ~)
  7. //dexonline.ro/search.php?cuv=sfarsit

Exemple pentru sfârșit

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro