sfiiciune
- SFIICIÚNE, sfiiciuni, s.f. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune.
- Sinonime: SFIICIÚNE s. 1. v. jenă. 2. v. rușine.
- Ortografie: sfiiciúne s. f. (sil. sfi-i-), g.-d. art. sfiiciúnii; (manifestări) pl. sfiiciúni
Exemple pentru sfiiciune
- Totuși, niciodată mai târziu, generalul Epancin nu s-a arătat nemulțumit de această căsătorie prea timpurie, niciodată n-a considerat-o drept o nechibzuință a tinereții exaltate; dimpotrivă, îi purta soției sale atâta respect, încerca de multe ori față de dânsa atâta sfiiciune și teamă chiar, încât ajunse s-o iubească. Generăleasa descindea dintr-o familie nu cine știe ce strălucită, în schimb foarte veche, familia princiară Mîșkin, și se mândrea nespus cu stirpea ei. (Dostoievski)
» mai multe citate despre sfiiciune...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia