sfințire
- SFINȚÍRE, sfințiri, s.f. Acțiunea de a (se) sfinți1 și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți1.
- Sinonime: SFINȚÍRE s. v. amurg, apus, asfințit, biserică, casa domnului, consacrare, consfin-țire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, înserare, seară, stabilire, statornicire.
- Sinonime: SFINȚÍRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sacrali-zare, sacralizație, sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificație. (~ unui martir.) 2. consacrare, sfeștanie, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)
- Ortografie: sfințíre s. f., g.-d. art. sfințírii; pl. sfințíri
Exemple pentru sfințire
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia