dictionar roman englez

sfințire


  1. SFINȚÍRE, sfințiri, s.f. Acțiunea de a (se) sfinți1 și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți1.
  2. Sinonime: SFINȚÍRE s. v. amurg, apus, asfințit, biserică, casa domnului, consacrare, consfin-țire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, înserare, seară, stabilire, statornicire.
  3. Sinonime: SFINȚÍRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sacrali-zare, sacralizație, sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificație. (~ unui martir.) 2. consacrare, sfeștanie, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)
  4. Ortografie: sfințíre s. f., g.-d. art. sfințírii; pl. sfințíri
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=sfintire

Produse referitoare la "sfințire"

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro