silință
- SILÍNȚĂ, silințe, s.f. Stăruință îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susținut în muncă sau la învățătură; sârguință, străduință, strădanie, râvnă, zel. ◊ Loc. vb. A-și da silința (sau toată silința ori toate silințele) = a se sili (3). – Sili + suf. -ință.
- Sinonime: SILÍNȚĂ s. v. constrângere, forță, silă, silnicie, violență.
- Sinonime: SILÍNȚĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, strădanie, străduință. (Toate ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverență. 4. hărnicie, râvnă, sârguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligență. (E de admirat ~ lui.) 5. bunăvoință, râvnă, sârg, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destulă ~, dar nu putea realiza mare lucru.)
- Antonime: Silință – nesilință
- Ortografie: silínță s. f., g.-d. art. silínței; pl. silínțe
Exemple pentru silință
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia