spaimă
- SPAÍMĂ, spaime, s.f. 1. Emoție puternică și violentă provocată de ceva neprevăzut și primejdios; groază. ? Loc. adj și adv. De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. ? Loc. vb. A băga spaima (în cineva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. ? Expr. A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu frica-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare Š (Pop.) Frică bolnăvicioasă, nevroză. 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. – Et. nec.
- Sinonime: SPĂIMÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.
- Sinonime: SPÁIMĂ s. v. groază.
- Sinonime: SPÁIMĂ s. v. lipitoare, nevropatie, nevroză, păpăludă, psihonevroză, sperietură.
- Ortografie: spáimă s. f., g.-d. art. spáimei; pl. spáime
Exemple pentru spaimă
- Vai ce spaimă mi-ai tras!
- Mai bine un sfârșit cu spaimă, decât o spaimă fără sfârșit.
» mai multe citate despre spaima...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia