dictionar roman englez

stăpânire


  1. STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s.f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni.
  2. Sinonime: STĂPÂNÍRE s. v. autoritate, influență, înrî-urire, putere, stat, țară.
  3. Sinonime: STĂPÂNÍRE s. 1. v. posedare. 2. v. proprietate. 3. v. posesiune. 4. v. cârmuire. 5. (concr.) cârmuire, guvern. (Ce zice ~?) 6. autoritate. 7. ocupație. (Dacia sub ~ romană.) 8. v. dominație. 9. v. cu-noaștere. 10. cunoaștere, posedare. (~ mai multor limbi străine.) 11. v. abținere. 12. v. cumpăt. 13. reținere. (Arată multă ~.)
  4. Antonime: Stăpânire – nestăpânire
  5. Ortografie: stăpâníre s. f., g.-d. art. stăpânírii; pl. stăpâníri
  6. //dexonline.ro/search.php?cuv=stapanire

Exemple pentru stapânire

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2022 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro