stare
- STÁRE, stări, s.f. 1. Situație în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... (Rar) Faptul de a sta într-un anumit fel; poziție a corpului; postură. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă. Spec. Situație a unui corp sau a unui sistem determinată de structura sa, de condițiile exterioare etc. și definită prin anumite mărimi sau parametri. 2. Fel în care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispoziție în care se află cineva. 3. Situație materială (bună); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, înstărit. 4. (Înv.) Categorie, grup sau pătură socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă socială. – V. sta.
- Sinonime: STÁRE s. v. astâmpar, calm, graviditate, liniște, odihnă, pace, repaus, sarcină, tihnă.
- Sinonime: STÁRE s. 1. v. situație. 2. v. dispoziție. 3. situație, soartă. (Nu știe nimic de ~ lor.) 4. situație, (înv.) stepenă. (~ înfloritoare.) 5. v. condiție. 6. con-diție, rang, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sânt de aceeași ~.) 7. v. ierarhie. 8. rost, situ-ație. (Avea și el acum o ~.) 9. v. posibilitate. 10. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace (pl.), situație, (înv. și reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. și Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~; om cu ~.)
- Ortografie: stáre s. f., g.-d. art. stării; pl. stări
Exemple pentru stare
- Drojdiile nu sunt reduse la o stare uscată.
- El nu e în stare de așa ceva.
- Îl cuprinsese o stare de somnolență.
- Îmi pare rău, nu cred că voi fi în stare să o fac.
- Un nimeni nu e în stare de nimic; un cineva e capabil de orice. (George Geafir)
» mai multe citate despre stare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia