dictionar roman englez

stricăciune


  1. STRICĂCIÚNE, stricăciuni, s.f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupție. – Strica + suf. -ăciune.
  2. Sinonime: STRICĂCIÚNE s. v. hernie, lepră, văt-mare.
  3. Sinonime: STRICĂCIÚNE s. 1. v. pagubă. 2. v. avarie. 3. v. co-rupție.
  4. Ortografie: stricăciúne s. f., g.-d. art. stricăciúnii; pl. stricăciúni
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=stricaciune

Exemple pentru stricăciune

  • La noi nu e nici mai multă nici mai puțină stricăciune decât în alte părți ale lumii, și nici chiar nu s-ar putea altfel. Calitățile și defectele omenești sunt pretutindeni aceleași; oamenii sunt peste tot oameni. (Ion Luca Caragiale)
    » mai multe citate despre stricaciune...

Produse referitoare la "stricăciune"



Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro