suplinire
- SUPLINÍRE, supliniri, s.f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcție de suplinitor (la o catedră). – V. suplini.
- Sinonime: SUPLINÍRE s. înlocuire. (~ cuiva la o catedră.)
- Ortografie: supliníre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. suplinírii; pl. supliníri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia