tânguitor
- TÂNGUITÓR, -OÁRE, tânguitori, -oare, adj. (Despre sunete, glasuri etc.) Care se tânguiește; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios. ♦ Trist. [Pr.: -gu-i-] – Tângui + suf. -tor.
- Sinonime: TÂNGUITÓR adj. 1. v. sfâșietor. 2. jalnic, plângăreț, plângător, scâncit, trist, (rar) scâncitor. (Cu glas ~.) 3. tânguios, trist. (O doină oare.)
- Ortografie: tânguitór adj. m., pl. tânguitóri; f. sg. și pl. tânguitoáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia