târâtor
- TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.
- Sinonime: TÂRÂTÓR adj. (BOT.) repent. (Plante oare; tulpini oare.)
- Ortografie: târâtór adj. m., pl. târâtóri; f. sg. și pl. târâtoáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia