tăbăcar
- TĂBĂCÁR, tăbăcari, s.m. Muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac2, timar, argăsitor. – Tabac2 + suf. -ar.
- Sinonime: TĂBĂCÁR s. argăsitor, (reg.) opincarăș, orgar, tălpar, timar, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubălar, (înv.) solonar, tabac. (ul se ocupă cu tăbăcitul pieilor.)
- Ortografie: tăbăcár s. m., pl. tăbăcári
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia