tăbliță
- TĂBLÍȚĂ, tăblițe, s.f. Diminutiv a lui tablă1. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (Înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă1 + suf. -iță.
- Sinonime: TĂBLÍȚĂ s. (rar) placă, (pop.) tablă, (reg.) tabelă, (înv.) panachidă. (~ pentru școlarii începători din trecut.)
- Ortografie: tăblíță s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. tăblíței; pl. tăblíțe
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2023 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia