tăietor
- TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S.f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. S.n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S.m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ător.
- Sinonime: TĂIETÓR s. v. butuc.
- Sinonime: TĂIETÓR adj. v. ascuțit, tăios.
- Ortografie: tăietór adj. m., (persoană) s. m., pl. tăietóri; f. sg. și pl. tăietoáre
- Ortografie: tăietór (butuc) s. n., pl. tăietoáre
Exemple pentru tăietor
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia