tăietură
- TĂIETÚRĂ, tăieturi, s.f. 1. Acțiunea de a tăia; (concr.) locul unde s-a tăiat ceva; spec. rană provocată de un instrument tăios. ♦ Suprafața rezultată dintr-un corp după ce a fost tăiat. ♦ Fel, mod de a tăia. 2. Drum (adâncit) săpat de o apă în curgerea ei. ♦ Povârniș drept, prăpăstios; perete stâncos. 3. Croiala unei haine. ♦ Fig. Linie, trăsătură, contur. 4. Teren despădurit pe care se mai văd încă butucii. 5. Fig. (La pl.) Senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere; junghiuri. 6. Ștersătură; fragment, text șters sau anulat. 7. Porțiune, articol decupat dintr-o tipăritură. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ătură.
- Sinonime: TĂIETÚRĂ s. v. circumcizie, curătură, înjunghietură, înțepătură, junghi, junghietură, linie, lumânărica-pă-mântului, trăsătură.
- Sinonime: TĂIETÚRĂ s. 1. v. despicătură. 2. v. croială. 3. (MIN.) șliț. (~ într-un strat.) 4. v. anulare.
- Ortografie: tăietúră s. f., g.-d. art. tăietúrii; pl. tăietúri
Exemple pentru tăietură
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia