Explicatii despre ticalos

ticălos

TICĂLÓS, -OÁSĂ, ticăloşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (Înv.) (Persoană) care se găseşte într-o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. 'mizerie', et. nec.) + suf. -os.

Sinonime: TICĂLÓS adj., s. v. incapabil, necapabil, nepu-tincios, prăpădit, slăbănog.

Sinonime: TICĂLÓS adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, (pop.) becisnic, (înv. şi reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaş, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scârnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemăţesc, fărădelege, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaş, verigăşos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă oasă.) 3. s. bandit, nemernic, tâlhar. (Un ~ de negustor.) 4. adj., s. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pârdalnic, (pop.) împeliţat, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (ul de el!) 5. adj. mizerabil, păcătos, rău, urât. (Era o vreme ~.)

Sinonime: TICĂLÓS adj. v. biet, debil, delicat, deplorabil, firav, fragil, gingaş, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, nevoiaş, pirpiriu, plăpând, prizărit, sărac, sărman, sfrijit, slab, slăbuţ, şubred.

Ortografie: ticălós adj. m., s. m., pl. ticălóşi; f. sg. ticăloásă, pl. ticăloáse

Nu s-a aflat pe lume un ticălos mai mare.
Nu există morală în politică; există doar promptitudine. Un ticălos ne poate fi de folos chiar pentru faptul că este un ticălos. (Lenin)
» mai multe citate despre ticalos...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2020 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia