tipic
- TIPÍC1, tipicuri, s.n. 1. Formulă obișnuită, stereotipă; obicei, tradiție, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipiku.
- TÍPIC2, -Ă, tipici, -ce, adj. Care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific. ♦ (Substantivat, n.) Caracterul a ceea ce este specific; p. restr. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității. – Din fr. typique, lat. typicus.
- Sinonime: TIPÍC s. 1. v. uzanță. 2. v. ceremonial. 3. v. canon. 4. canon, lege, normă, regulă. (Un ~ al artei clasice.)
- Sinonime: TÍPIC adj. 1. v. caracteristic. 2. v. reprezentativ.
- Antonime: Tipic – atipic, necaracteristic, netipic
- Ortografie: típic adj. m., pl. típici; f. sg. típică, pl. típice
- Ortografie: tipíc s. n., pl. tipícuri
Exemple pentru tipic
- Tiranul tipic este acel om înconjurat de un cerc de străjeri, toți fiind dușmanii lui. (Platon)
» mai multe citate despre tipic...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia