dictionar roman englez

tonic


  1. TÓNIC, -Ă, tonici, -ce, adj., subst. 1. Adj. (Despre vocale sau silabe) Care poartă accentul, pe care cade accentul. ◊ Accent tonic = accentul muzical al vocalelor și al silabelor; p. ext. accentul expirator sau de intensitate. 2. S.f. (Muz.) Treapta întâi a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor. 3. Adj., s.n. (Substanță, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant. – Din fr. tonique, it. tonico.
  2. Sinonime: TÓNIC adj. v. întăritor.
  3. Sinonime: TÓNIC adj., s. 1. adj. (FON.) accentuat. (Vocală ~; silabă ~.) 2. adj., s. v. întăritor.
  4. Antonime: Tonic – aton, atonic
  5. Ortografie: tónic adj. m., pl. tónici; f. sg. tónică, pl. tónice
  6. Ortografie: tónic s. n., pl. tónice
  7. //dexonline.ro/search.php?cuv=tonic

Exemple pentru Tonic

Produse referitoare la "tonic"

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2020 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!