troacă
- TROÁCĂ, troace, s.f. 1. Albie, copaie, covată (scurtă și lată). 2. Ladă mare în care cade făina măcinată la moară. 3. Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalâc. [Var.: (reg.) troc s.n.] – Din germ. dial. Trok.
- Sinonime: TROÁCĂ s. 1. v. adăpătoare. 2. (la pl.) v. boarfe.
- Sinonime: TROÁCĂ s. v. carapace, ladă, postavă, tărtăcuță, tigvă, tâlv, țest.
- Ortografie: troácă s. f., g.-d. art. troácei; pl. troáce
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia