truca
- TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.
- TRÚCĂ s.f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. – Din fr. truc. Cf. engl. t r i c k.
- Ortografie: trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. și pl. trucheáză
- Ortografie: trúcă s. f.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia