tură
- TURÁ, turale, s.f. Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; p. gener. emblemă sau efigie. ♦ Fața monedei pe care se află o emblemă. – Din tc. tura.
- TÚRĂ1, ture, s.f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.
- TÚRĂ2, ture, s.f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah; turn (2). – Din fr. tour.
- Sinonime: TÚRĂ s. turn. (~ la jocul de șah.)
- Sinonime: TÚRĂ s. 1. v. schimb. 2. v. tur. 3. raită, tur, (reg.) otrocol. (Fac o ~ prin oraș.)
- Ortografie: turá s. f., art. turáua, g.-d. art turálei; pl. turále
- Ortografie: túră (schimb, piesă de șah) s. f., g.-d. art. túrei; pl. túre
- Ortografie: țúra interj.
Exemple pentru tura
- Rory: Fă o tură în jurul străzii.
Lane: De ce?
Rory: Nu știu.
Lane: Mi-e de ajuns explicația asta.
» mai multe citate despre tura...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia