ura
- ÚRA1 interj. Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din rus. ura, fr. hourra.
- ÚRĂ1, (rar) uri, s.f. Sentiment puternic, nestăpânit, de dușmănie față de cineva sau de ceva. – Din urî (derivat regresiv).
- URÁ2, urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acțiune etc.); a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul. – Lat. orare.
- ÚRĂ2, uri, s.f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii (Gymnadenia conopea). – Et. nec. Cf. u r ă1.
- Sinonime: ÚRĂ s. v. dușmănie.
- Sinonime: ÚRĂ s. v. palma-pământului.
- Sinonime: URA interj. trăiască!, vivat!
- Sinonime: URÁ vb. 1. a da. (I-a ~ 'bună seara'.) 2. a dori, a pofti, (înv.) a prii. (Îți ~ mult bine.)
- Sinonime: URÁ vb. v. binecuvânta, blagoslovi.
- Antonime: Ură – adorație, amor, dragoste, iubire
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia