urgență
- URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent.
- URGÉNȚĂ, urgențe, s.f. Însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă. ◊ Loc. adv. De urgență = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere. – Din fr. urgence.
- Sinonime: URGENTÁ vb. v. accelera.
- Sinonime: URGÉNȚĂ s. grabă, zor, (Transilv.) sorgoșeală, (înv.) sârguială. (E mare ~ să ...)
- Ortografie: urgentá vb., ind. prez. 1 sg. urgentéz, 3 sg. și pl. urgenteáză
- Ortografie: urgénță s. f., g.-d. art. urgénței; (situații) pl. urgénțe
Exemple pentru urgență
- Frâna de urgență poate fi dezactivată după oprire.
- Frâna de urgență poate fi dezactivată la oprire.
- Măsurile de urgență produc efecte imediat.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia