vătămător
- VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S.f. Plantă graminacee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutatus). – Vătăma + suf. -ător.
- Sinonime: VĂTĂMĂTÓR adj. 1. v. dăunător. 2. v. contrain-dicat.
- Antonime: Vătămător – nedăunător, nevătămător
- Ortografie: vătămătór adj. m., s. m., pl. vătămătóri; f. sg. și pl. vătămătoáre
Exemple pentru vătămător
- Tot ce întrece dreapta măsură e vătămător: atât întinderea peste măsură a postului, cât și săturarea; atât privegherea peste măsură, cât și somnul prea mult. (Avva Moise)
» mai multe citate despre vatamator...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia