violență
- VIOLÉNȚĂ, violențe, s.f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemență, furie. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.
- VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.
- Sinonime: VIOLENTÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.
- Sinonime: VIOLÉNȚĂ s. 1. agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, nestăpânire. (O ~ temperamentală.) 2. v. răutate. 3. v. forță. 4. v. vehemență. 5. im-petuozitate, înfocare, vehemență. (Se apără, ripostează cu ~.) 6. v. intensitate.
- Sinonime: VIOLÉNȚĂ s. v. stridență.
- Antonime: Violență – nonviolență
- Ortografie: violentá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentéz, 3 sg. și pl. violenteáză
- Ortografie: violénță s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violénței; pl. violénțe
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2023 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia