Engleză: Gramatică: Verbul

Pe lângă caracteristicile generale, în limba engleză verbul are şi caracteristicile descrise în continuare.

Clasificare după structura morfologică

Din punct de vedere al structurii morfologice, verbele pot fi clasificate în:

  • verbe simple: go
  • verbe compuse: spotlight
  • verbe cu particulă adverbială: put on, put off, put away
  • verbe cu prepoziţie obligatorie: look at, listen to, wait for, succees in
  • locuţiuni verbale: take care of, make use of

Clasificare după sensul lexical

Din punct de vedere al sensului lexical, verbele pot fi clasificate în:

  • verbe cu sens lexical plin, numite şi verbe noţionale
  • verbe cu sens lexical redus, care sunt folosite mai mult cu funcţii gramaticale; se împart în:
    • verbe copulative (be, şi, conform gramaticii tradiţionale: appear, seem, look, turn, become, get, remain, stay etc.): He seems ill. Pare bolnav.
    • verbe auxiliare (be, have, shall/should, will/would, may/might, can/could, do), care îndeplinesc funcţia de marcă a categoriilor gramaticale de diateză, mod, timp, aspect, persoană şi număr, a formei interogative şi negative la verbele pe care le însoţesc: He was told a lie. I s-a spus o minciună.
    • verbe semiauxiliare sau modale (can/could, must, have to, may/might, shall/should, will/would, ought to etc), care arată atitudinea vorbitorului faţă de enunţ:
      • posibilitate: It might rain later. S-ar putea să plouă mai târziu.
      • necesitate: You must finish before noon. Trebuie să termini înainte de prânz.

Clasificare după funcţia sintactică

Pe plan sintactic, verbele cu sens lexical plin sunt predicative, adică pot forma singure predicatul unei propoziţii, pe când verbele cu sens lexical redus sunt nepredicative, au nevoie de o complinire (verb noţional, nume predicativ) pentru a deveni predicate: The child is clever. În schimb ele marchează anumite categorii gramaticale.

Exemplu:
The film was seen by millions of people.
Filmul a fost văzut de milioane de oameni.
was are funcţia de marcă a diatezei pasive, timpul Paste Tense, persoana a III-a singular pentru verbul see.

Categoriile gramaticale ale verbului

În limba engleză, verbul are forme gramaticale determinate de:

  • categoriile specifice de timp, aspect, diateză şi mod
  • categoriile nespecifice de persoană şi număr

În funcţie de prezenţa sau absenţa categoriilor de timp, persoană şi număr, formele verbale se împart în:

  • formele personale ale verbului (Finite Forms of the Verb) - modurile indicativ şi subjonctiv (la aceste forme, verbul este marcat pentru a exprima categoriile de timp, mod, diateză, aspect, persoană şi număr, iar din punct de vedere sintactic, ele pot forma singure predicatul şi se acordă în număr şi persoană cu subiectul)
  • formele nepersonale ale verbului (Non-Finite Forms of the Verb) - infinitivul, Gerund-ul (Gerunziul), participiul prezent şi particupiul trecut. Aceste forme nu au categoriile de timp, personă şi număr şi nu pot forma singure predicatul propoziţiei.

Timpul

Categoria gramaticală a timpului (Tense), categorie specifică verbelor, se referă la ordinea evenimentelor în timp, aşa cum este percepută aceasta de vorbitor în momentul vorbirii.

Momentul în care are loc actul de vorbire este momentul prezent (now). Faţă de acest moment care constituie axa de referinţă a prezentului, unele evenimente sunt:

  • anterioare momentului vorbirii (evenimentele sunt amintite de vorbitor): Present Perfect
  • simultane cu momentul vorbirii (având loc în acelaşi timp): Present
  • posterioare faţă de momentul vorbirii (evenimentele fiind anticipate de vorbitor, deoarece vor avea loc după momentul vorbirii): Future

Considerând momentul vorbirii punctul prezent, vorbitorul îşi poate aminti un eveniment care a avut loc la un moment anterior momentului vorbirii (then). În raport cu acest moment, care dă naştere axei de referinţă a trecutului, alte evenimente pot fi:

  • anterioare momentului amintit: Past Perfect
  • simultane cu momentul amintit: Past Tense
  • posterioare momentului amintit: Future in the Past

De asemenea, în momentul vorbirii (now), vorbitorul poate anticipa anumite evenimente (posterioare momentului vorbirii). În raport cu un anume eveniment posterior momentului prezent (axa de referinţă a viitorului), alte evenimente pot fi:

  • anterioare: Future Perfect
  • simultane: Future
  • posterioare: engleza nu are marcă formală pentru aceste evenimente.

În analiza timpului, trebuie luate în consideraţie trei elemente:

  • momentul vorbirii (momentul în care enunţul este pronunţat de vorbitor: now)
  • momentul săvârşirii acţiunii (momentul în care a avut loc acţiunea sau starea: now, then, tomorrow etc)
  • momentul de referinţă (axa pe care se plasează vorbitorul în perceperea evenimentului: axa prezentului, axa trecutului, axa viitorului)