s
- DETRÍTUS s.n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.
- DETRONÁRE, detronări, s.f. Acțiunea de a detrona. – V. detrona.
- DETUNÁRE, detunări, s.f. Acțiunea de a detuna (1) și rezultatul ei; bubuit, detunătură. – V. detuna.
- DETUNĂTÓR, -OÁRE, detunător, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S.n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -ător.
- DETUNĂTURĂ, detunături, s.f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. -ătură.
- DETÚNET, detunete, s.n. (Rar) Detunătură. – Detuna + suf. -et. (după tuna – tunet).
- DETURNÁRE, deturnări, s.f. Faptul de a deturna. – V. deturna.
- DEUTÉRIU s.n. Izotop al hidrogenului, folosit drept combustibil termonuclear în reactoarele nucleare. [Pr.: de-u-] – Din fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium.
- DEUTERÓN, deuteroni, s.n. Nucleu al atomului de deuteriu, format dintr-un proton și un neutron. [Pr.: de-u-] – Din fr. deutéron.
- DEUX-PIECES s.n. Îmbrăcăminte feminină compusă din fustă și jachetă. [Pr.: dö-piés] – Cuv. fr.
//dexonline.ro/search.php?cuv=detritus
//dexonline.ro/search.php?cuv=detronare
//dexonline.ro/search.php?cuv=detunare
//dexonline.ro/search.php?cuv=detunator
//dexonline.ro/search.php?cuv=detunatura
//dexonline.ro/search.php?cuv=detunet
//dexonline.ro/search.php?cuv=deturnare
//dexonline.ro/search.php?cuv=deuteriu
//dexonline.ro/search.php?cuv=deuteron
<< < Pagina 1088 din 12941 > >>
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia