mânăstire
- MĂNĂSTÍRE, mănăstiri, s.f. Instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere, călugări sau călugărițe; p. restr. biserică a unei astfel de instituții religioase; locaș unde serviciul divin este oficiat de călugări. ◊ Expr. A (se) duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga, etc. la (o) mănăstire = a (se) călugări. [Var.: mânăstire, (înv) monastire, s.f.] – Din sl. monastyrí.
- MÂNĂSTÍRE s.f. v. mănăstire.
- Sinonime: MĂNĂSTÍRE s. v. catedrală.
- Ortografie: mănăstíre/mânăstíre s. f., g.-d. art. mănăstírii/mânăstírii; pl. mănăstíri/mânăstíri
- Ortografie: mănăstíre/mânăstíre s. f., g.-d. art. mănăstírii/mânăstírii; pl. mănăstíri/mânăstíri
- Ortografie: mânăstíre v. mănăstire
Exemple pentru mânăstire
- Meșterul Manole s-a angajat să ridice o nouă mănăstire. Dar de unde altă Ană? (Vasile Ghica)
» mai multe citate despre manastire...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia