meandru
- MEÁNDRU, meandre, s.n. 1. Buclă accentuată a unei ape curgătoare, mai ales în regiunile de șes. ♦ P. anal. Sinuozitate, cotitură (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frânte sau curbe, sugerând stilizarea unor valuri de apă. [Pr.: me-an-] – Din fr. méandre.
- Sinonime: MEÁNDRU s. cot, cotitură, sinuozitate, șerpuitură, (reg.) taolă. (~ al unei ape.)
- Ortografie: meándru s. n. (sil. me-an-), art. meándrul; pl. meándre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia