teocrație
- TEOCRAȚÍE, teocrații, s.f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice, în care autoritatea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de preoți; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie.
- Ortografie: teocrațíe s. f. (sil. te-o-cra-), art. teocrațía, g.-d. art. teocrațíei; pl. teocrațíi, art. teocrațíile
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia