țel
- ȚEL, țeluri, s.n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei firme. – Cf. germ. Z i e l, rus. ț e l, magh. c e l.
- TEL, teluri, s.n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel.
- Sinonime: TEL s. v. beteală, sârmă.
- Sinonime: TEL s. bătător, (reg.) sârmea. (~ pentru bătut frișca, ouăle etc.)
- Sinonime: ȚEL s. v. cătare, miră, semn, țintă.
- Sinonime: ȚEL s. 1. v. cauză. 2. v. scop. 3. v. țintă. 4. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, țintă, (pop.) noimă. (ul acestor măsuri a fost acela de a ...)
- Ortografie: tel s. n., pl. téluri
- Ortografie: țel s. n., pl. țéluri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia