bont
- BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.
- Sinonime: BONT s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
- Antonime: Bont – ascuțit
- Ortografie: bont adj. m., pl. bonți; f. sg. boántă, pl. boánte
Exemple pentru bont
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia