chelălăit
- CHELĂLĂÍT1 s.n. Chelălăială. – V. chelălăi.
- CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
- Sinonime: CHELĂLĂÍT s. v. schelălăit.
- Ortografie: chelălăít s. n.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia