izgonire
- IZGONÍRE s.f. Acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare. – V. izgoni.
- Sinonime: IZGONÍRE s. 1. alungare, gonire. (~ cuiva de acasă.) 2. v. surghiunire.
- Ortografie: izgoníre s. f., g.-d. art. izgonírii
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia