năruire
- NĂRUÍRE, năruiri, s.f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.
- Sinonime: NĂRUÍRE s. 1. v. prăbușire. 2. v. cădere.
- Ortografie: năruíre s. f., g.-d. art. năruírii; pl. năruíri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia